Ca atare, mda...

Untitled 5

Judith Doe — Thu, 11 Jun 2009 12:13:44 +0000

http://www.trilulilu.ro/thenewjudith/019558ef6ca541

“Muzica experimentala” – pentru original faceti o cerere aici

de Copilu’ cu îmbrăţişările

Work1

Judith Doe — Thu, 11 Jun 2009 12:08:29 +0000

de Petunia

Meposot

Judith Doe — Thu, 11 Jun 2009 11:50:20 +0000

32. VagI

Ai şampanie şi vin ieftin,
Dar dacă n-ai, vin mai scump.

29. Ce?

Am un păr în curte şi unul pe cap.
Pere-n cap nu îmi încap, cât nici păduchi pe crengi,
Mai mult decât îmi sunt rădăcinile crepate,
Frunzele striate, iar trunchiul văruit.
Nimic ameninţîndu’mi viitorul,
Sper că mai am mult de trăit.

43. Mi-ar fi fost dor

Arată deja ciudat, cordonul meu ombilical,
Dar sunt mândru că păstrez legătura mea cu mama,
Chiar dacă ea e moartă de doi ani.

de Petunia

Happiness Factory

Judith Doe — Sun, 31 May 2009 15:14:23 +0000

I got tired of working
in the happines factory
where everybody’s joking
with their lives
and with me.
Maybe I need a break
from hand-making smiles
and from checking
twice a sec
The Department Of Hugs.
The machines will keep going,
they’re better of without me;
I’ll be out there living
a real life, you see…
I think I can manage
stomache butterflies,
early morning breath
and character disguise.
I can live my life
out of this place
where everyone lies
and nobody cares.

de Maria

Priviri partea III şi IV

Judith Doe — Sun, 31 May 2009 15:01:59 +0000

Un el şi o ea…
Ba nu,
o ea şi atât.

Obişnuiam să caut -
acum învăţ cum să evit.
Stele-au apus,
s-au dus spre infinit,
spre zări,
spre trecători
peste ape
şi peste cărări.
Privirile s-au stins
din toropeala care pune capăt
primăverii
şi mă lasă uscată,
înainte de toamnă.
Trăiesc acum
din amintirea unei alte veri
şi sper
că vara ce-o să vină
să fie cel puţin
pe-atât de albastră,
pe-atât de udă
şi de crudă
pe cât mi-o doresc.

de Maria

Apus bonistic

Judith Doe — Sun, 17 May 2009 17:06:34 +0000

by Nameless

Judith Doe — Sun, 17 May 2009 16:41:42 +0000

“-Bună ziua, avem instalată o antenă Dolce şi nu mai merge. Am apăsat pe un buton roşu de la telecomandă şi acum nu mai putem să pornim receptorul.
…….
-Nu, nu arată nimic. Este negru.
…..
-Staţi un pic.
….
-Da, era apăsat pe O şi acum am apăsat pe 1.
…..
-Nu, încă nu se vede nimic.
…..
-Da, e pornit televizorul…Ba nu, acum l-am pornit.
….
-Da, acum e pornit.
….
-Nu, nu se vede imaginea. Sunt doar purici.
….
-Da, am apăsat pe 111.
….
-Da, a apărut acum AV.
….
-Nu, încă nu se vede nimic.
….
-Mulţumim.”

Uneori nici nu îţi dai seama de unde vine maleficitatea. Poate veni chiar de la o fiică şi o nepoată care s-au săturat să audă la maxim tâmpeniile pe care le ascultă la maxim tatăl/bunicul lor pe Etno şi Taraf. Până şi o mufă scoasă de la locul ei sau un buton apăsat poate fi malefic.

Mai malefic decât crezi…

P.S. Cum “binele” învinge întotdeauna, până la urmă au reuşit să pornească televizorul. Astfel, fiica nu s-a mai putut bucura de liniştea de la ţară de care oricum nu avea nevoie pentru că iubea la nebunie zgomotul oraşului de care avea parte în fiecare zi, iar nepoata nu a mai putut învăţa la istorie pentru că oricum avea o grămadă de note de 10 şi nu ar fi deranjat-o un 5 în teză care ar fi contat la admiterea la liceu.

Oare chiar a învins binele?

P.P.S. Da, acestea sunt întâmplări adevărate, petrecute în zilele noastre, într-o comună dintr-un judeţ de munte. Personajele încă mai trăiesc şi două dintre ele speră să se ia curentul odată!!! în timp ce pe celălalt îl doare undeva de liniştea fiicei, nepoatei şi a tuturor oamenilor pe o rază de 1 km în jur.

de Anonim

Vis

Judith Doe — Sun, 17 May 2009 16:21:35 +0000

” Spre zările de ceaţă
plutesc
şi mie-mi pare
că-n zori de zi mă strigă
încet,
din depărtare
un glas încântător,
un viitor
de mult aşteptat
şi uitat
printre vise.
Seara,
înainte de culcare,
fac o plimbare
printre stele,
până la luna,
unde stă ascuns
printre roci argintii,
într-un cufăr de aur,
înfăşurat în mătase,
un tainic viitor,
un prezent trecător,
un trecut mucegăit
şi un vis tălmăcit
de o vrăjitoare bătrână.
În marea de vise
din timpul zilei
mă pierd
şi încerc
în timpul nopţii
să transform visele
în visuri,
poate aşa îmi voi găsi
drumul
spre un viitor strălucit,
un prezent nemărginit,
un trecut fericit
şi un vis trăit. “

de Maria

2. Inspresiune

Judith Doe — Sun, 17 May 2009 15:40:56 +0000

” Când solitarismul ţi se îneacă în vene
Iar nervii îţi ard sarin
Când tot ce percepi e un amalgam de durere
Şi te cutremuri, cochet, senin
Ştii că ultima ta gură de aer curat
Era, de fapt, murdară. “

“Nu-mi tocmai pasă.”, by Petunia

11. O cu totul altă noutate

Judith Doe — Tue, 05 May 2009 12:23:12 +0000

“I
Dar tu nu ştii nimic la biologie
Şi asta… chiar îmi ucide inspiraţia
Nu că aş fi avut vreodată prea multă
Ieri mi s-a spus că am scris o chestie… superficial.
Şi mi-a plăcut.
Şi-o mai pot face, dar ar trebui să mă chinui naibii… să găsesc o rimă.
Iar aici este locul unde începe poezia, căci până acum nu era decât proză în versuri.
Sau… poezie, cum i se mai spune.

II
Aş vrea să-mi modelez suplu starea
Să închid ochii
Şi să privesc definitivarea
Şi zarea
Şi să şterg rândurile astea
Paştele mătii…
Şi dacă *tu*, *cumva*, crezi că eu am scris involuntar greşit
Te înşeli negreşit
Mai am o zi ca să-mi curăţ balele de pe geam
Şi nici măcar nu pot scrie ceva în versuri care
Mai presus de a rima
Să aibe logică mai multă decât are imprudenţă
Şi ştii când încerci să scrii şi nu-ţi iese?
Nu-i nimic, îţi explic cum e cazul meu, indiferent ce ai răspunde
Ştii că îmi pasă de tine
Ştii…
(ştii, nu?)
Păi, în primul rând, da, aş renunţa
(zi-mi te rog că ştii)
Dar, apoi, m-aş gândi că am neapărată nevoie de a aşterne ceva
(defapt nici măcar nu ştiu eu că îmi pasă, de ce ai şti tu?)
Şi nu am chef să mai scriu pe blog
(dar măcar tu să-mi zici că ştii…)
Chiar nimic şi chiar nu ştiu de ce
(nu…)
Dar mă mulţumesc cu a începe să încerc să concep ceva mai… liber
(nu, nu, nu e nevoie, nu merci)
Aşa că de-aia am făcut asta şi am să continui
(ţi-am zis odată că nu mai vreau)
O bucată din mine vrea ca eu să continui
(NU!)

III
Dar de ce structurez asta pe strofe?
Atunci când, aparent, împart totul fără nici o logică?
Iar, în caz că logica există
Eu nu o cunosc
Dar de ce-aştern versuri albe
Când ştiu că ar rima catastrofe cu strofe?
Şi logică cu…
Ei bine, tocmai am realizat de ce aştern versuri albe
Când ştiu că şi cu ce ar rima strofele
Şi ştiu că versul precedent nu prea pare să are sens
… Şi nu te lega de cum scriu că ţi le bag pe gât cu tot cu monitor
Nu mă crezi?
Nu?
…
Şi ce dacă?
La naiba…

III
WTF?
Da, ştiu…

IV
Ca să revenim
Ba nu revenim că mi-am pierdut ideea
Doamne, ce amuzant sunt?
Nu?
Sunt amuzant.
Amuz.
Mor.
Mori.
Gata! “

by Petunia