11. O cu totul altă noutate

“I  
 Dar tu nu ştii nimic la biologie  
 Şi asta… chiar îmi ucide inspiraţia  
 Nu că aş fi avut vreodată prea multă  
 Ieri mi s-a spus că am scris o chestie… superficial.  
 Şi mi-a plăcut.  
 Şi-o mai pot face, dar ar trebui să mă chinui naibii… să găsesc o rimă.   
 Iar aici este locul unde începe poezia, căci până acum nu era decât proză în versuri.  
 Sau… poezie, cum i se mai spune.  
   
 II  
 Aş vrea să-mi modelez suplu starea  
 Să închid ochii  
 Şi să privesc definitivarea
 Şi zarea  
 Şi să şterg rândurile astea  
 Paştele mătii…  
 Şi dacă *tu*, *cumva*, crezi că eu am scris involuntar greşit  
 Te înşeli negreşit  
 Mai am o zi ca să-mi curăţ balele de pe geam  
 Şi nici măcar nu pot scrie ceva în versuri care  
 Mai presus de a rima  
 Să aibe logică mai multă decât are imprudenţă  
 Şi ştii când încerci să scrii şi nu-ţi iese?  
 Nu-i nimic, îţi explic cum e cazul meu, indiferent ce ai răspunde  
 Ştii că îmi pasă de tine  
 Ştii…  
 (ştii, nu?)  
 Păi, în primul rând, da, aş renunţa  
 (zi-mi te rog că ştii)  
 Dar, apoi, m-aş gândi că am neapărată nevoie de a aşterne ceva  
 (defapt nici măcar nu ştiu eu că îmi pasă, de ce ai şti tu?)  
 Şi nu am chef să mai scriu pe blog  
 (dar măcar tu să-mi zici că ştii…)  
 Chiar nimic şi chiar nu ştiu de ce  
 (nu…)  
 Dar mă mulţumesc cu a începe să încerc să concep ceva mai… liber  
 (nu, nu, nu e nevoie, nu merci)  
 Aşa că de-aia am făcut asta şi am să continui  
 (ţi-am zis odată că nu mai vreau)  
 O bucată din mine vrea ca eu să continui  
 (NU!)  
   
 III  
 Dar de ce structurez asta pe strofe?  
 Atunci când, aparent, împart totul fără nici o logică?  
 Iar, în caz că logica există  
 Eu nu o cunosc  
 Dar de ce-aştern versuri albe  
 Când ştiu că ar rima catastrofe cu strofe?  
 Şi logică cu…   
 Ei bine, tocmai am realizat de ce aştern versuri albe  
 Când ştiu că şi cu ce ar rima strofele  
 Şi ştiu că versul precedent nu prea pare să are sens  
 … Şi nu te lega de cum scriu că ţi le bag pe gât cu tot cu monitor  
 Nu mă crezi?  
 Nu?  
 …  
 Şi ce dacă?  
 La naiba…  
   
 III
 WTF?  
 Da, ştiu…  
 
 IV  
 Ca să revenim 
 Ba nu revenim că mi-am pierdut ideea  
 Doamne, ce amuzant sunt?  
 Nu?  
 Sunt amuzant.   
 Amuz.  
 Mor.  
 Mori.  
 Gata! “

by Petunia