Untitled 5

http://www.trilulilu.ro/thenewjudith/019558ef6ca541

“Muzica experimentala” – pentru original faceti o cerere aici

de Copilu’ cu îmbrăţişările

Work1

de Petunia

Meposot

32. VagI

Ai şampanie şi vin ieftin,  
Dar dacă n-ai, vin mai scump.

29. Ce?

Am un păr în curte şi unul pe cap.
Pere-n cap nu îmi încap, cât nici păduchi pe crengi,
Mai mult decât îmi sunt rădăcinile crepate,
Frunzele striate, iar trunchiul văruit.
Nimic ameninţîndu’mi viitorul, 
Sper că mai am mult de trăit.

43. Mi-ar fi fost dor

Arată deja ciudat, cordonul meu ombilical,  
Dar sunt mândru că păstrez legătura mea cu mama,  
Chiar dacă ea e moartă de doi ani.

de Petunia

Happiness Factory

I got tired of working  
in the happines factory  
where everybody’s joking  
with their lives   
and with me.   
Maybe I need a break  
from hand-making smiles  
and from checking  
twice a sec  
The Department Of Hugs.  
The machines will keep going,  
they’re better of without me;  
I’ll be out there living  
a real life, you see…  
I think I can manage  
stomache butterflies,  
early morning breath  
and character disguise.  
I can live my life  
out of this place  
where everyone lies  
and nobody cares.

 

de Maria

Priviri partea III şi IV

Un el şi o ea…  
Ba nu,  
o ea şi atât.

 

Obişnuiam să caut -   
acum învăţ cum să evit.  
Stele-au apus,  
s-au dus spre infinit,  
spre zări,  
spre trecători  
peste ape  
şi peste cărări.  
Privirile s-au stins   
din toropeala care pune capăt  
primăverii  
şi mă lasă uscată,  
înainte de toamnă.  
Trăiesc acum  
din amintirea unei alte veri  
şi sper   
că vara ce-o să vină  
să fie cel puţin   
pe-atât de albastră,  
pe-atât de udă  
şi de crudă  
pe cât mi-o doresc.

 

de Maria

Apus bonistic

 

by Nameless

“-Bună ziua, avem instalată o antenă Dolce şi nu mai merge. Am apăsat pe un buton roşu de la telecomandă şi acum nu mai putem să pornim receptorul.  
 …….  
 -Nu, nu arată nimic. Este negru.  
 …..  
 -Staţi un pic.  
 ….  
 -Da, era apăsat pe O şi acum am apăsat pe 1. 
 …..  
 -Nu, încă nu se vede nimic.  
 ….. 
 -Da, e pornit televizorul…Ba nu, acum l-am pornit. 
 …. 
 -Da, acum e pornit. 
 ….  
 -Nu, nu se vede imaginea. Sunt doar purici.  
 ….  
 -Da, am apăsat pe 111.  
 ….  
 -Da, a apărut acum AV.  
 …. 
 -Nu, încă nu se vede nimic. 
 …. 
 -Mulţumim.”    
 
 Uneori nici nu îţi dai seama de unde vine maleficitatea. Poate veni chiar de la o fiică şi o nepoată care s-au săturat să audă la maxim tâmpeniile pe care le ascultă la maxim tatăl/bunicul lor pe Etno şi Taraf. Până şi o mufă scoasă de la locul ei sau un buton apăsat poate fi malefic.  
   
 Mai malefic decât crezi…  
 
 P.S. Cum “binele” învinge întotdeauna, până la urmă au reuşit să pornească televizorul. Astfel, fiica nu s-a mai putut bucura de liniştea de la ţară de care oricum nu avea nevoie pentru că iubea la nebunie zgomotul oraşului de care avea parte în fiecare zi, iar nepoata nu a mai putut învăţa la istorie pentru că oricum avea o grămadă de note de 10 şi nu ar fi deranjat-o un 5 în teză care ar fi contat la admiterea la liceu.   
 
 Oare chiar a învins binele?  
 
 P.P.S. Da, acestea sunt întâmplări adevărate, petrecute în zilele noastre, într-o comună dintr-un judeţ de munte. Personajele încă mai trăiesc şi două dintre ele speră să se ia curentul odată!!! în timp ce pe celălalt îl doare undeva de liniştea fiicei, nepoatei şi a tuturor oamenilor pe o rază de 1 km în jur. 

de Anonim

Vis

” Spre zările de ceaţă   
 plutesc   
 şi mie-mi pare  
 că-n zori de zi mă strigă  
 încet,  
 din depărtare  
 un glas încântător,  
 un viitor  
 de mult aşteptat  
 şi uitat   
 printre vise.  
 Seara,  
 înainte de culcare,  
 fac o plimbare  
 printre stele,  
 până la luna,  
 unde stă ascuns  
 printre roci argintii,  
 într-un cufăr de aur,  
 înfăşurat în mătase,   
 un tainic viitor, 
 un prezent trecător,  
 un trecut mucegăit  
 şi un vis tălmăcit  
 de o vrăjitoare bătrână.  
 În marea de vise  
 din timpul zilei  
 mă pierd  
 şi încerc  
 în timpul nopţii   
 să transform visele   
 în visuri,  
 poate aşa îmi voi găsi  
 drumul 
 spre un viitor strălucit,  
 un prezent nemărginit,  
 un trecut fericit  
 şi un vis trăit. “

de Maria

2. Inspresiune

” Când solitarismul ţi se îneacă în vene  
 Iar nervii îţi ard sarin  
 Când tot ce percepi e un amalgam de durere  
 Şi te cutremuri, cochet, senin  
 Ştii că ultima ta gură de aer curat  
 Era, de fapt, murdară. “

“Nu-mi tocmai pasă.”, by Petunia

11. O cu totul altă noutate

“I  
 Dar tu nu ştii nimic la biologie  
 Şi asta… chiar îmi ucide inspiraţia  
 Nu că aş fi avut vreodată prea multă  
 Ieri mi s-a spus că am scris o chestie… superficial.  
 Şi mi-a plăcut.  
 Şi-o mai pot face, dar ar trebui să mă chinui naibii… să găsesc o rimă.   
 Iar aici este locul unde începe poezia, căci până acum nu era decât proză în versuri.  
 Sau… poezie, cum i se mai spune.  
   
 II  
 Aş vrea să-mi modelez suplu starea  
 Să închid ochii  
 Şi să privesc definitivarea
 Şi zarea  
 Şi să şterg rândurile astea  
 Paştele mătii…  
 Şi dacă *tu*, *cumva*, crezi că eu am scris involuntar greşit  
 Te înşeli negreşit  
 Mai am o zi ca să-mi curăţ balele de pe geam  
 Şi nici măcar nu pot scrie ceva în versuri care  
 Mai presus de a rima  
 Să aibe logică mai multă decât are imprudenţă  
 Şi ştii când încerci să scrii şi nu-ţi iese?  
 Nu-i nimic, îţi explic cum e cazul meu, indiferent ce ai răspunde  
 Ştii că îmi pasă de tine  
 Ştii…  
 (ştii, nu?)  
 Păi, în primul rând, da, aş renunţa  
 (zi-mi te rog că ştii)  
 Dar, apoi, m-aş gândi că am neapărată nevoie de a aşterne ceva  
 (defapt nici măcar nu ştiu eu că îmi pasă, de ce ai şti tu?)  
 Şi nu am chef să mai scriu pe blog  
 (dar măcar tu să-mi zici că ştii…)  
 Chiar nimic şi chiar nu ştiu de ce  
 (nu…)  
 Dar mă mulţumesc cu a începe să încerc să concep ceva mai… liber  
 (nu, nu, nu e nevoie, nu merci)  
 Aşa că de-aia am făcut asta şi am să continui  
 (ţi-am zis odată că nu mai vreau)  
 O bucată din mine vrea ca eu să continui  
 (NU!)  
   
 III  
 Dar de ce structurez asta pe strofe?  
 Atunci când, aparent, împart totul fără nici o logică?  
 Iar, în caz că logica există  
 Eu nu o cunosc  
 Dar de ce-aştern versuri albe  
 Când ştiu că ar rima catastrofe cu strofe?  
 Şi logică cu…   
 Ei bine, tocmai am realizat de ce aştern versuri albe  
 Când ştiu că şi cu ce ar rima strofele  
 Şi ştiu că versul precedent nu prea pare să are sens  
 … Şi nu te lega de cum scriu că ţi le bag pe gât cu tot cu monitor  
 Nu mă crezi?  
 Nu?  
 …  
 Şi ce dacă?  
 La naiba…  
   
 III
 WTF?  
 Da, ştiu…  
 
 IV  
 Ca să revenim 
 Ba nu revenim că mi-am pierdut ideea  
 Doamne, ce amuzant sunt?  
 Nu?  
 Sunt amuzant.   
 Amuz.  
 Mor.  
 Mori.  
 Gata! “

by Petunia